Toţi specialiştii au prezis înfrîngerea categorică a lui Trump în alegeri. Şi totuşi el a reuşit o victorie uluitoare şi zdrobitoare în faţa lui Clinton, sfidînd toate analizele ştiinţifice.Revista elveţiană Das Magazin oferă, într-o documentare excepţională explicaţia acestui fenomen care a şocat lumea. Pe 9 noiembrie 2016, în jurul orei 8:30 dimineața, Michal Kosinski s-a trezit în camera sa din Hotelul Sunnehus din Zürich. Cercetătorul de 34 de ani susținuse la Institutul Federal Elvețian pentru Tehnologie (ETH) o conferință despre pericolele metadatelor și ale revoluției digitale.Kosinski ține în mod regulat conferințe pe aceste teme în lumea întreagă. Este expert senior în psihometrie, o ramură a psihologiei bazată pe date.Cînd a deschis televizorul în dimineața aceea, a văzut că bomba explodase: în ciuda previziunilor făcute de toate institutele de sondare prestigioase, Donald J. Trump fusese ales președinte al Statelor Unite. Timp de multe ore, Kosinski a privit cum tabăra Trump îşi savura victoria, a văzut rezultatele care veneau din fiecare stat și a avut o intuiție că rezultatul acestor alegeri are o legătură cu cercetările sale.În aceeași zi, pe atunci o obscură companie britanică cu sediul la Londra emitea un comunicat de presă semnat Alexander James Ashburner Nix: „Sîntem încîntați că abordarea noastră revoluționară privind comunicarea pe baza datelor a jucat un rol decisiv în extraordinara victorie a președintelui Trump.”
Nix este un britanic de 41 de ani, și Președinte Director General al companiei Cambridge Analytica. Este întotdeauna îmbrăcat impecabil în costume de comandă, poartă ochelari de firmă şi părul blond ondulat dat de pe frunte spre spate.
Alexander Nix
Compania sa nu a participat doar la campania electorală online a lui Trump ci și la cea pentru Brexit.Dintre acești trei jucători – meditativul Kosinski, foarte spilcuitul Nix și surîzătorul Trump – unul a lansat revoluția digitală, unul a pus-o în practică și al treilea a beneficiat de ea.Big Data – urmele pe care le lăsăm peste tot fără să ştim . Oricine nu a petrecut ultimii cinci ani pe o altă planetă este familiarizat cu termenul Metadate (Big Data). Metadate înseamnă în esență că orice facem, atît online cît și offline, lasă urme digitale. Orice operațiune executăm cu cardurile noastre, orice căutare pe care o tastăm pe Google, orice mișcare facem pe telefonul nostru mobil este înregistrată, orice „like” este stocat. Mai ales fiecare „like”. Multă vreme nu a fost prea clar la ce ar putea folosi aceste date – cu excepția poate de a putea găsi reclame la remedii pentru hipertensiune imediat după ce am tastat „scădere tensiune arterială”.Pe 9 noiembrie 2016, a devenit limpede că se poate face mult mai mult. Compania aflată în spatele campaniei online a lui Trump – aceeași care a lucrat și pentru tabăra „Leava.EU” la începutul campaniei de Brexit – era o companie de Big Data: Cambridge Analytica.Pentru a înțelege rezultatul alegerilor – și în ce mod comunicarea politică ar putea opera în viitor – este nevoie să începem cu un incindent straniu la Universitatea Cambridge, în 2014, la Centrul de Psihometrie Kosinski.Psihometria, numită uneori și psihografie, se ocupă cu măsurarea trăsăturilor psihologice, ca de exemplu personalitatea. În anii 1980, două echipe de psihologi au creat un model care căuta să evalueze oamenii pe baza a cinci trăsături ale personalității, cunoscute ca „Big Five”. Acestea sînt Deschiderea (cît de deschis ești la noi experiențe?), Conștiinciozitatea (cît de perfecționist ești?), Extravertirea (cît de sociabil ești?), Acceptabilitatea (cît de prevenitor și cooperant ești?) și Nevrotismul (ești ușor iritabil?). Pe baza acestor cinci trăsături – cunoscute și sub acronimul OCEAN, după inițialele de la termenii openness, conscientiousness, extroversion, agreeableness, neuroticism – putem realiza o evaluare relativ precisă a genului de persoană aflată în fața noastră. Aceasta include necesitățile și temerile ei, și care este modul probabil în care va reacționa.„Big Five” a devenit standardul tehnic al psihometrilor. Însă vreme îndelungată problema acestei abordări a fost colectarea datelor, deoarece implica completarea unui chestionar complicat și foarte personal. Apoi a apărut Internetul. Și Facebook. Și Kosinski.
Operaţiunea OCEAN
Michal Kosinski
Michal Kosinski era student la Varșovia cînd viața lui a luat o turnură nouă în 2008. A fost primit la Universitatea Cambridge pentru a-şi da doctoratul la Centru de Psihometrie, una din cele mai vechi instituții de acest gen din lumea întreagă.Kosinski i s-a alăturat colegului său David Stillwell la un an după ce acesta lansase o mică aplicație pe Facebook, în zilele în care platforma nu devenise colosul de astăzi. Aplicația lor, „MyPersonality”, le permitea utilizatorilor să completeze diferite chestionare psihometrice, inclusiv cîteva întrebări psihologice din chestionarul Big Five („Intru ușor în panică”, „Îi contrazic pe ceilalți” etc.).
Pe baza acestei evaluări utilizatorii primeau un „profil al personalității” – valorile individuale ale Big Five – și putea opta să împărtășească datele profilului de Facebook cu cercetătorii.
Kosisnki se aştepta ca doar cîteva zeci de colegi și prieteni să completeze chestionarul, dar în scurt timp sute, mii și apoi milioane de persoane și-au dezvăluit convingerile cele mai intime.Deodată, cei doi doctoranzi au devenit proprietarii celei mai mari baze de date adunate vreodată, care combina scoruri psihometrice cu profiluri de Facebook.Abordarea pe care Kosinski și colegii săi au dezvoltat-o în anii următori a fost destul de simplă. Mai întîi, le dădeau subiecților un chestionar sub forma unui test grilă online. Din răspunsuri, psihologii calculau valorile personale Big Five ale respondenților. Apoi, echipa lui Kosinski compara rezultatele cu tot felul de alte date online de la subiecți: la ce au dat „like”, ce au distribuit sau postat, sau ce sex, vîrstă sau loc de rezidență au specificat. Acest lucru le permitea cercetătorilor să unească punctele și să facă corelațiile.
„Like”-ografia descoperă şi cît lapte ai supt
În urma celor mai simple acțiuni online puteau fac deducții remarcabil de precise. De pildă, bărbații care dădeau „like” la marca de cosmetice MAC erau foarte probabil homosexuali; unul dintre cele mai bune indicii ale heterosexualității era să dai „like” la trupa de hip-hop Wu Tang Clan. Cine o simpatiza pe Lady Gaga era foarte probabil un extravertit, în vreme ce o persoană care dădea „like” la o temă filosofică era mai degrabă introvertit.Deși fiecare piesă din această construcție pare prea mică pentru a produce o concluzie sigură, cînd zeci, sute, mii de astfel de informații individuale erau puse la un loc, predicțiile rezultate deveneau destul de precise.Kosinski și echipa sa și-au îmbunătățit continuu modelul. În 2012, ei au dovedit că pe baza unei medii de 68 de „like”-uri date de un utilizator era posibil să îi ghicești culoarea pielii (precizie 95%), orientarea sexuală (precizie 88%), sau simpatiile pentru Partidul Democrat sau cel Republican (85%). Nu s-au oprit aici. Coeficientul de inteligență, convingerile religioase, ca și consumul de alcool, de tutun sau de droguri etc. puteau fi și ele determinate. Din date era posibil să deduci inclusiv dacă părinții cuiva erau divorțați.Eficiența simulării lor era ilustrată prin cît de bine putea prezice răspunsurile unui subiect. Kosinski a continuat să lucreze la perfecționarea simulărilor: în scurt timp a ajuns capabil să evalueze o persoană mai bine decît colegii de muncă ai acesteia, doar pe baza a zece „like”-uri pe Facebook. Șaptezeci de „like”-uri erau suficiente pentru a depăși nivelul a ceea ce prietenii unei persoane știau despre aceasta, 150 – ceea ce știau părinții și 300 – ceea ce știa despre ea partenerul său. Mai multe „like”-uri puteau depăși chiar și ceea ce o persoană credea că știe despre ea însăși.În ziua în care Kosinski și-a publicat descoperirile, a primit două telefoane: o amenințare cu un proces și o ofertă de muncă. Amîndouă, de la Facebook.
Motor de căutare pentru oameni
La doar cîteva săptămîni după aceea, „like”-urile pe Facebook au devenit private din oficiu. Înainte, setările din oficiu permiteau ca oricine să vadă „like”-urile oricui. Însă aceasta nu a reprezentat un obstacol în calea colectorilor de date; în timp ce Kosinski a cerut mereu aprobarea utilizatorilor, numeroase aplicații și chestionare online de astăzi solicită accesul la datele private ca o precondiție pentru a face teste de personalitate.Însă nu era vorba numai despre „like”-uri sau Facebook: Kosinski era capabil acum să atribuie cele cinci mari valori psihometrice doar pe baza numărului de fotografii de profil pe care o persoană le are pe Facebook, sau cîte contacte are aceasta (un bun indicator de extravertire).Și mai dezvăluim ceva despre noi înșine, chiar și atunci cînd nu sîntem online. De exemplu, senzorul de mișcare al telefonului nostru dezvăluie cît de repede ne mișcăm și cît de departe călătorim (aceasta se corelează cu instabilitatea emoțională). Kosinski a concluzionat că smartphone-ul este un amplu chestionar pe care îl completăm în mod constant, fie că sîntem conștienți, fie că nu.Totuși, mai presus de toate – și aici este cheia – lucrurile funcționează și în sens invers: nu doar că pornind de la datele tale ți se poate crea profilul psihologic, dar datele tale pot fi folosite și atunci cînd se caută anumite profiluri: toți tații anxioși, toți introvertiții mînioși, de pildă. Sau poate toți indecișii democrați?Ceea ce Kosinski a inventat era un fel de motor de căutare a oamenilor. Atunci și-a dat seama de potențialul, dar și inerentul pericol al muncii sale. Pentru Kosinski, internetul a fost dintotdeauna un dar căzut din paradis. Ceea ce a dorit mereu să facă a fost să dea ceva înapoi, să împărtășească.Datele pot fi copiate, așa că de ce nu ar profita toată lumea de pe urma lor? Acesta era spiritul unei întregi generații. Începutul unei noi ere care transcendea granițele muncii fizice.Dar ce s-ar fi întâmplat, se întreba Kosinski, dacă unii ar fi abuzat de motorul său de căutat oameni pentru a manipula? Așa că a început să adauge avertismente la majoritatea lucrărilor sale științifice. El atrăgea atenţia că abordările sale „ar putea reprezenta amenințări la adresa binelui individual, a libertății sau chiar a vieții”. Însă nimeni nu părea să înțeleagă ce voia să spună.
Misteriosul Dr. Spectre îşi face apariţia
Cam în aceeași perioadă, pe la începutul lui 2014, Kosinski a fost abordat de un tînăr asistent de la catedra de Psihologie, pe nume Alexander Kogan. I-a spus că o face în numele unei companii interesate de metoda lui Kosinski și care ar dori să acceseze datele din aplicația „MyPersonality”. Kogan a spus că nu a fost mandatat să dezvăluie și pentru ce scop.La început, Kosinski și echipa lui au luat în considerare oferta, care ar fi adus mulți bani institutului, însă apoi a ezitat. Într-un final, își amintește Kosinski, Kogan i-a dezvăluit numele companiei: SCL sau Strategic Communication Laboratories. Kosinski a căutat numele companiei pe Google: „(Sîntem) Prima opțiune pentru o agenție de management”, scria pe site-ul companiei.SCL oferea strategii de marketing bazate pe simulările psihologice. Unul dintre domeniile sale principale: influențarea alegerilor. Influențarea alegerilor? Tulburat, Kosinski a cercetat și restul paginilor. Ce fel de companie era asta? Și ce puneau la cale oamenii ăștia?
Ceea ce Kosinski nu știa la vremea respectivă: SCL este compania-mamă pentru un grup întreg de firme. Este neclar cine este proprietarul SCL și al diverselor sale filiale din cauza unei structuri corporatiste stufoase, ceva asemănător celor din Panama Papers.Unele dintre filiale au fost implicate în alegeri din Ucraina pînă în Nigeria, l-au sprijinit pe monarhul Nepalului împotriva rebelilor, în vreme ce altele au creat sisteme pentru a influența Europa de Est (un program NATO de contracarare a proganadei Rusiei în zonă) sau de a-i face pe cetățenii afgani să fie mai favorabili față de NATO.Iar în 2013 SCL a creat o nouă companie pentru a participa la alegerile din Statele Unite: Cambridge Analytica.Kosinski nu știa nimic despre toate astea, însă avea o presimțire rea. „Totul a început să pută”, își amintește el. După noi investigații, a descoperit că Alexander Kogan a înregistrat în secret o companie care făcea afaceri cu SCL. Potrivit unui articol din decembrie 2015, din The Guardian, și al unor documente interne ale companiei prezentate revistei Das Magazin, rezulta că SCL a aflat despre metoda lui Kosinski de la Kogan.Kosinski a ajuns să suspecteze că firma lui Kogan a reprodus măsurătorile făcute pe baza „like”-urilor de pe Facebook pentru a le vinde acestei companii de influențare a alegerilor. Atunci a rupt imediat orice contact cu Kogan și l-a informat pe directorul institutului, aprinzînd un conflict în interiorul universității. Institutul se temea pentru reputația sa.Alexander Kogan s-a mutat la Singapore, s-a căsătorit și și-a schimbat numele în Dr. Spectre.Michal Kosinski și-a terminat doctoratul, a primit o slujbă la Stanford și s-a mutat în Statele Unite.Vreme de un an a fost liniște. Apoi, în noiembrie 2015, cea mai radicală tabără dintre cele două ale Brexitului, „Leave.EU”, sprijinită de Nigel Farage a anunțat că a angajat o companie de Big Data pentru a-i sprijini campania online: Cambridge Analytica. Specialitatea companiei: politici inovative de marketing – „microtargeting” – prin măsurarea personalității oamenilor pornind de la comportamentul lor online pe baza modelului OCEAN.Kosinski a început să primească e-mail-uri în care era întrebat ce legătură are cu toate astea – cuvintele Cambridge, personalitate și analytics i-au dus pe mulți cu gîndul la Kosinski. Era prima oară când auzea de această companie, care și-a împrumutat numele, spunea ea, de la primii săi angajați, cercetători din cadrul universității. Oripilat s-a uitat pe website-ul companiei. Metodologia lui era folosită în scopuri politice?După Brexit, prieteni și cunoștințe i-au scris să-i reproșeze ce a făcut. Oriunde mergea, Kosinski era nevoit să explice că nu are nimic de-a face cu această companie.(Rămîne neclar cît de mult a fost implicată Cambridge Analytica în campania de Brexit, compania a refuzat să discute aceste aspecte.)
„Bad Moon Rising”
Lucrurile se liniștesc din nou vreme de cîteva luni. Apoi, pe 19 septembrie 2016, cu ceva mai mult de o lună înainte de alegerile prezidențiale din Statele Unite, riff-urile[1] chitarelor lui Creedence Clearwater Revival de pe piesa „Bad Moon Rising” umpleau holul albastru închis al Grand Hyatt Hotel din New York.Summit-ul Concordia este un fel de Forum economic mondial de la Davos în miniatură. Sînt invitați decidenți din lumea întreagă.O voce catifelată de femei anunță: „Îl invit în scenă pe Alexander Nix, CEO al Cambridge Analytica.”Un bărbat zvelt într-un costum închis la culoare urcă pe scenă. Mulți din sală știu că este șeful strategiei digitale a lui Trump.Cu cîteva săptămîni înainte, Trump scria pe Twitter, deși destul de criptic: „Curînd mă veți numi Mr. Brexit.” Observatorii politici au remarcat într-adevăr cîteva asemănări frapante între agenda lui Trump și cea a mișcării Brexit. Dar puțini au făcut legătura cu angajarea unei companii de marketing numite Cambridge Analytica.Pînă atunci, campania digitală a lui Trump însemnase o singură persoană, Brad Parscale, un antreprenor de marketing care îi crease lui Trump un website pentru 1500 de dolari. La 70 de ani, Trump nu este prea înclinat spre tehnologie, pe biroul lui nu este nici un computer. Trump nu scrie e-mail-uri, dezvăluia odată asistenta sa personală. Ea este cea care l-a convins să-și ia un smartphone, de pe care acum dă non-stop mesaje pe Twitter.De cealaltă parte, Hillary Clinton se baza puternic pe moștenirea primul președinte „al rețelelor de socializare”, Barack Obama. Avea listele cu adrese ale Partidului Democrat, lucra cu excepționalii analiști de Big Data de la BlueLabs și primea sprijin de la Google și DreamWorks.Cînd în iunie 2016 s-a anunțat că Trump a angajat Cambridge Analytica, establishmentul din Washington a strîmbat din nas. Niște tipi străini în costume de comandă care nu înțeleg America și oamenii ei? Serios?
„Creierul cu noduri” de la Cambridge
„Este un privilegiu pentru mine să vă vorbesc astăzi despre puterea Metadatelor și a psihometriei în procesul electoral.” Logo-ul Cambridge Analytica – un creier compus din noduri de rețea, asemenea unei hărți – se află în spatele lui Alexander Nix.„Cu 18 luni în urmă, senatorul Cruz era unul dintre cei mai impopulari candidați”, explică blondul cu un accent britanic tăios. „Mai puțin de 40% din populație auzise de el”, continuă analistul.Cambridge Analytica s-a implicat în campania prezidențială americană cu aproape doi ani în urmă, inițial în calitate de consultant al lui Ben Carson și Ted Cruz . Cruz și ulterior Trump au fost finanțați în secret de miliardarul din domeniul software Robert Mercer, care, împreună cu fiica sa, Rebekah, se spune că este investitorul principal al Cambridge Analytica.
„Așadar, cum a făcut?” Pînă acum, explică Nix, campaniile electorale au fost organizate pe baza conceptelor demografice. „Este o idee de-a dreptul ridicolă că o femeie ar trebui să primească același mesaj datorită sexului ei – sau toți oamenii de culoare, datorită rasei lor.”
Ceea ce voia să spună Nix era că în timp ce alți consultanți se bazează pe datele demografice, Cambridge Analytica folosește psihometria.Nix afişează următoarea imagine pe ecranul din spate: cinci fețe diferite fiecare corespunzînd unui profil psihologic. Este Big Five sau modelul OCEAN. „La Cambridge”, spune el, „putem crea un model pe baza căruia să ghicim personalitatea oricărui adult din Statele Unite.”Sala este captivată. Potrivit lui Nix, succesul companiei sale se bazează pe o combinație de trei elemente: știința comportamentală bazată pe modelul OCEAN, analiza Metadatelor, și publicitatea „țintită”. Aceasta din urmă este publicitate individualizată, adaptată pe cît posibil la personalitatea unui consumator individual.Nix a explicat inocent cum face compania sa asta. Mai întîi, Cambridge Analytica cumpără date personale din diferite surse, precum registrele funciare, dealerii auto, bazele de date ale lanțurilor de magazine: ce reviste citești, ce biserici frecventezi…Metodologia pare destul de asemănătoare celei dezvoltate cîndva de Michal Kosinski. Iar compania a făcut exact ceea ce se temea Kosinski: „Am făcut profilurile fiecărei persoane adulte din Statele Unite – 220 de milioane.”
Cum să-i ţii pe alegătorii lui Hillary departe de urne
Inconsecvențele uluitoare ale lui Trump și mesajele sale contradictorii s-au dovedit brusc a fi cel mai mare atu al său: un mesaj diferit pentru fiecare alegător. În august 2016, matematiciana Cathy O’Neil observa pe blogul său că Trump acționa conform unui algoritm perfect de oportunități.Alexander Nix își reamintește și el: „Aproape fiecare mesaj pe care Trump îl transmitea era dictat de analiza datelor.”În ziua celei de-a treia dezbateri televizate dintre Trump și Clinton, echipa lui Trump a testat 1750.000 de variații ale mesajelor publicitare pentru afirmațiile sale, pentru a găsi prin intermediul Facebook varianta optimă. Majoritatea diferențelor erau microscopice, pentru a „atinge” țintele din cel mai bun unghi psihologic: titluri cu caractere diferite, culori, majuscule, cu o imagine sau un video. Acest reglaj fin permite mesajelor să ajungă pînă la cele mai mici grupuri, a exprimat Nix. „Ne putem adresa satelor sau cartierelor în mod foarte specific. Pînă la nivel de indivizi.”În districtul Little Haiti din Miami, echipa de campanie a lui Trump le-a trimis locuitorilor informații despre uriaşul scandal în care Fundația Clinton a „subtilizat” miliarde de dolari din ajutoarele internaționale, după cutremurul devastator din 2010. Echipa Trump încerca astfel să-i determine pe oameni să nu meargă la vot. Acesta a fost unul dintre scopurile majore: să-i țină pe potențialii votanți ai lui Hillary (inclusiv militanții de stînga, afro-americanii și femeile tinere) departe de urne.Nix și-a încheiat conferința de la Summit-ul Concordia proclamînd că publicitatea generalizată, adresată tuturor („blanket advertising”) a murit. „Copiii mei nu vor înțelege niciodată acest concept de comunicare în masă.”Și părăsind scena, a anunțat că, după ieșirea lui Ted Cruz din cursă, compania sa va sprijini unul dintre candidații rămași.În ce măsură „trupele digitale” ale lui Trump au „țintit” cu precizie populația americană a fost mai puţin evident la momentul respectiv, deoarece aceste „atacuri” s-au produs mai puțin pe canalele TV „mainstream” și mai mult cu ajutorul mesajelor personalizate pe rețelele sociale și canalele TV digitale.Și în vreme ce echipa lui Clinton credea că se află în frunte, bazîndu-se pe proiecțiile demografice, jurnalistul de la Bloomberg, Sasha Issenberg, a fost uimit să observe cu ocazia unei vizite la San Antonio – acolo unde era sediul de campanie digitală al lui Trump – că se organiza un al doilea „cartier general”. Echipa Cambridge Analytica, compusă se pare din vreo zece oameni, a primit 100.000 de dolari de la Trump în iulie, 250.000 de dolari în septembrie, și 5 milioane de dolari în septembrie. Potrivit lui Nix, compania a cîștigat cu totul peste 15 milioane de dolari.
Cum să furi votul din casa omului
Aplicaţia care a permis „perierea” stradă cu stradă, casă cu casă
Măsurile „digitale” impuse de Cambridge Analytica în campania lui Trump au fost radicale: din iulie 2016, reprezentanților publicitari ai echipei li s-a pus la dispoziție o aplicație cu ajutorul căreia puteau identifica opiniile politice și tipurile de personalități ale locatarilor unei case. Era aceeași aplicație folosită și în campania de Brexit.Oamenii lui Trump sunau doar la ușile caselor pe care aplicația îi indica drept receptivi la mesajele lor. Ei veneau pregătiți cu ghiduri de conversație croite după personalitatea locatarilor și încărcau în aplicație noile informații culese la fața locului, care erau apoi transmise la sediul central de campanie.Nimic nou. Și democrații au făcut lucruri similare, însă nu există nici un indiciu că ei s-au bazat pe identificarea profilurilor psihologice. În schimb, Cambridge Analytica a împărțit populația americană în 32 de tipuri de personalități și s-a concentrat doar pe 17 state.Și la fel cum Kosinski stabilise că bărbații care preferă cosmeticele MAC sînt probabil în bună măsură homosexuali, compania a descoperit că o preferință pentru mașinile fabricate în Statele Unite însemna un indiciu puternic că respectiva persoană este un potențial alegător al lui Trump. Printre altele, asemenea descoperiri indicau și care mesaje ale lui Trump funcționau mai bine și unde.Decizia ca el să se concentreze pe statele Michigan și Wisconsin a fost luată pe baza analizelor acestor date.Donald Trump devenise instrumentul prin care se implementa un model de Metadate.În ce măsură metodele psihometrice au influențat efectiv alegerile? Cînd i s-a pus această întrebare, Cambridge Analytica a refuzat să ofere vreo dovadă a eficienței campaniei sale. Și este foarte posibil ca la această întrebare să nu existe un răspuns.Și totuși o serie de indicii există: ascensiunea surprinzătoare a lui Ted Cruz după alegerile primare este o realitate. Ca și numărul crescut de votanți din mediile rurale. S-a înregistrat un declin al numărului de „voturi timpurii” („early votes”) ale afro-americanilor.
Și faptul că Trump a cheltuit atît de puțini bani poate explica eficiența campaniei bazate pe personalitatea indivizilor. Ca și faptul că a investit mai mult în publicitatea digitală decît în cea TV, în comparație cu Clinton.Facebook s-a dovedit a fi arma supremă și cel mai bun agent de campanie electorală, după cum spune Nix.Multe voci au susținut că statisticienii au pierdut alegerile din cauză că predicțiile lor au fost atît de eronate. Nu cumva, în realitate, statisticienii au cîștigat alegerile – dar numai cei care au folosit noua metodă?Un alt mare cîștigător este Cambridge Analytica. Steve Bannon, membru în conducerea companiei, fost șef al publicației conservatoare Breitbart News, a fost angajat consilier și șef al echipei de strategi a lui Trump.Cambridge Analytica a primit propuneri de colaborare din partea premierului Marii Britanii, dar și din Germania, Elveția sau Australia. Anul acesta au loc alegeri cruciale în trei țări europene: Germania, Franța și Olanda. Succesul electoral a venit la momentul oportun pentru Cambridge Analytica.Lumea s-a întors cu susul în jos. Marea Britanie iese din UE, Donald Trump este președintele Statelor Unite. Iar la Stanford, Kosinski, care avertiza asupra pericolelor folosirii psihometriei în domeniul politicii primește din nou mesaje acuzatoare: „Nu”, spune Kosinski liniștit, clătinînd din cap. „Nu e vina mea. Nu eu am construit această bombă. Doar am arătat că ea există.” scrie evz.ro
(PS. Asa a castigat si Johannis si asa se controleaza strada la guvern . Vali U )
Ipoteza. Ce s-ar putea ascunde în spatele protestelor din Piata Victoriei si a isteriei ”Fake News” ?
Scris de Valentin Vasilescu, analist militar, fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
- Ce înseamnă PSYOPS ?
Divizia operatiuni sub acoperire a CIA si Pentagonul, prin Directia Operatii si Comandamentul Fortelor Speciale, au remarcat ca aparitia noilor tehnologii, cu impact asupra unor mase mari de oameni, ar fi adaptate la domeniul militar. Ceea ce a extins sfera confruntarii militare, în alte medii neconventionale ( informational, psihologic, etc), a condus la aparitia de noi procedee de actiune, specifice acestor medii de confruntare si la crearea de forte neconventionale.
În cazul confruntarilor armate efectul urmarit este decesul luptatorilor si rani fizice care pot fi tratate în sistemul sanitar si pentru care exista mijloace de recuperare. Campaniile secolului XXI au depasit faza în care soldatii se ucideau între ei. În cazul operatiilor informationale PSYOPS nu se urmareste nimicirea fizica adversarului, ci influentarea si controlul gîndirii lui. Distrugerile provocate prin PSYOPS se recunosc prin schimbari la nivel cognitiv, mental. Operatiile informationale nu au ca tinta individul, ci o zonala geografica cît mai mare. Cele mai elaborate agresiuni informationale sunt cele de generatia a doua care monitorizeaza timp îndelungat infrastructura informationala a statului tinta, urmarind momentul potrivit pentru destabilizarea si blocare acesteia. Chiar daca statul tinta aplica masuri de protectie psihologica, acestea nu sunt îndeajuns de eficiente pentru contracararea agresiunii PSYOPS.
- PSYOPS ca instrument de declansare a revoltelor sociale.
Pe timpul contra manifestatiei ordonate de Ceausescu, din 21.12.1989, din fata Comitetului Central, care a precedat lovitura de stat din România, structurile specializate în razboi psihologic ale armatei române au reusit spargerea mitingului. Prin inducerea în multime a unei stari de agitatie si panica, create cu boxe de amplificare de mare putere. Sonorizarea mitingului a fost asigurata de armata, prin 10 vehicule, dispuse astfel încît sa nu fie vizibile dar si într-un anumit unghi, încat prin ecoul din piata, sa produca acel sunet. Transportoarele blindate si camioanele autospeciale ale armatei, dotate cu aparatura PSYOPS, au emis un zgomot de joasa frecventa, perceput ca o vibratie puternica. Structura de PSYOPS a armatei române care detinea acel vehicule se numea ”Sectia Asigurare Tehnica pentru Propaganda Speciala”.
Între timp, costurile tot mai reduse ale microprocesoarelor a permis ca tehnologia informatiei sa înregistreze salturi spectaculoase, mai ales în aplicatiile sale precum televiziunea prin cablu, telefonia mobila si retelele internet. Una din consecintele utilizarii acestui tip de tehnologie a fost aceea ca a permis constituirea si organizarea instant a unor grupuri numeroase si virtuale, membrii lor avînd ca pretext acelasi hobby, unii dintre ei aflîndu-se la distante mari fata de ceilalti.
Fenomenul în sine a luat amploare în tarile occidentale si a fost denumit ”Smart Mobs”. Utilizind structura si tehnologia derivata din Smart Mobs, anumite grupuri si-au propus sa subordoneze acest proces de comunicare, unuia care sa implice si actiuni de tip fulger (Flash Mobs). Adica grupul sa se adune la un moment bine precizat, într-un loc public, unde urma sa comita ceva neobisnuit pentru o scurta perioada de timp, dupa care sa se disperseze rapid.
Reteaua de internet Twitter sau Facebook sunt canale publice de transmitere de date, nimic mai mult. Cum este utilizat Twitter sau Facebook pentru a produce efectul scontat e deja o arta a profesionistilor PSYOPS. Care pleaca de la experienta în utilizarea canalele militare dedicate. Numai ca în armata mai trebuie tinut cont în plus si de posibilitatea de bruiaj si mai rau, de „deceiving”. Ceea ce nu este valabil în ceea ce priveste canalului Twitter sau Facebook.
- Aplicatie PSYOPS în Piata Victoriei ?
Exista voci avizate care spun ca protestele din România din 2017 ar fi fost opera structurilor PSYOPS nationale. Totul s-a derulat prin retelele de socializare si prin contagiune, s-a reusit sa se adune peste 600 000 de români, în principalele zece mari orase ale tarii. Reteta folosita pare a fi mitingul de protest a peste 100.0000 de locuitori ai Capitalei, din 21 august 1968, care condamnau invazia sovietica asupra Cehoslovaciei. Decizia de organizare a mitingului pleca de la ideea ca un act de opozitie fata de Moscova, avea nevoie de suportul populatiei. Securitatea a utilizat canalele existente atunci, radiodifuziunea, televiziunea româna si retelele informative pentru a pregati psihologic populatia si a asigura prezenta la adunarea din Piata Palatului, în fata Comitetului Central.
Ironia sortii, aceste proteste din România anului 2017, fara un motiv clar si justificat, au angrenat cu precadere oameni bogati, într-o tara care are peste cinci milioane de saraci. Bogatii au manifestat pasnic, proiectînd sloganuri cu raze laser pe cladiri, într-o atmosfera de carnaval. Ceea ce contrasteaza flagrant cu un protest real, în care oamenii sunt nevoiti sa iasa în strada si devin violenti pentru ca nu îsi mai pot satisface nevoile primare ( hrana, îmbracaminte, etc ).
Asadar, spre deosebire de ”primaverile arabe” protestele din România, par a fi fost planificate astfel încît sa nu existe interferente exerne, sa nu scape de sub control si din ele sa nu rezulte nicio finalitate. Pentru ca cel mai probabil au fost controlate nonstop de structurile PSYOPS românesti si ele nu si-au propus rasturnarea guvernului Grindeanu. Pare a fi fost doar o aplicatie la scara larga, cu scopul verificarii gradului de penetrare în populatia româneasca, în cazul unei PSYOPS derulata de o putere straina. Verificîndu-se totodata si capacitatea de mobilizare a populatiei, prin noile canale social-media aparute, în cazul repetarii situatiei din 1968, din Cehoslovacia. Daca se confirma aceasta ipoteza, singura întrebare interesanta ar fi : PSD a fost parte în aceasta operatiune ? Pentru ca PSD este partidul care gurverneaza România si are ministrii, secretari de stat, inclusiv la ministerul Apararii.
Un fapt extrem de relevant a fost prezenta unor echipe ale CNN, Al Jazeera, CCTV ( Televiziunea Chinenza ) si BBC News care au transmis imagini live de la proteste. Totusi Russia Today a fost si ea prezenta dar si veteranul Nikolay Morozov care a relatat si evenimentele din decembrie 1989. Nu se mai îndoieste nimeni ca aceste echipe au avut în compunere si specialisti în PSYOPS care au urmarit si pastrat pentru ei, detaliile PSYOPS. Acestea fiind cele care i-au interesat cu adevarat. Ce anume i-a interesat pe acestia ?
În cazul planificarii si executarii PSYOPS iese în evidenta un termen consacrat din arta militara care este cunoscut drept structura conducerii si care este de tip ierarhic. Pentru a-si exercita actul de comanda în derularea operatiei, dupa un algoritm prestabilit, conducerea dispune de retele de transmitere a ordinelor si dispozitiilor. În sens invers vin informatiile legate de dinamica situatiei din teren (rapoartele de lupta), necesare pentru evaluarea consecintelor survenite prin aparitia variabilelor aleatorii.
Pe baza acestora se iau deciziile oportune pentru modificarea Hotarîrii initiale pentru atingerea scopurilor si obiectivelor pentru care a fost declansata operatia. Toate aceste elemente de baza ale luptei armate au fost transferate si adaptate celui mai nou tip de confruntare, cea care are ca obiect mintea oamenilor, adica razboiul psihologic. Cine a analizat în profunzime mesajele vehiculate prin reteaua Twitter si Facebook, a descoperit si ceea ce se numeste „nodurile retelei” PSYOPS, adica statele majore, angrenate în operatiune. Ele sunt cele instruite cu privire la procedeele de control ale multimilor, în formularea mesajelor psihologice de tip actional, menite sa creeze contagiunea indivizilor disparati.
Tot specialistii PSYOPS au putut sa precizeze, în timp si spatiu, fiecare etapa a protestelor, sa colecteze si sa prelucreze instant fotografia situatiei din teren etc.Asadar “Statele majore” au fost usor de localizat de ”cunoscatori”, motiv pentru care unele canale media românesti au ocolit detaliile PSYOPS sau le-au interpretat voit eronat, cu scopul de a-i camufla pe autorii ei.
- În România, SUA a creat cea mai puternică structura PSYOPS din NATO.
Au institutiile românesti capacitatea de a organiza asa ceva ? În România, stat membru, aflat la granita de est a NATO, Pentagonul a creat cea mai performanta structura PSYOPS din cadrul aliantei. Comandamentul pentru Operatiuni Speciale (COS) al Trupelor de Uscat al armatei romane, detine gama completa de structuri capabile sa execute orice misiuni neconventionale în Romania si în afara granitelor. Directia Actiuni Psihologice (PSYOPS) este cel mai important element subordonat COS si functioneaza în cadrul Directiei Operatii a Statului Major General. Ea este fiind compusa din Serviciul Analiza a Tintelor si Evaluare, din Serviciul Planificare si Conducere a Operatiilor Psihologice si din Serviciul de Influentare Psihologica a Inamicului.
A fost creat un Centru de Operatii Psihologice, încadrat cu cei mai buni profesori universitari în domeniul sociologiei, cercetatori în sfera psihologiei, experimentati realizatori de televiziune, experti în relatii publice, instructori PSYOPS americani, etc. În Afganistan, militarii romani din structura PSYOPS, sunt de fapt trupe de ocupatie. Ei tiparesc si difuzeaza revista „Sada e azadi” („Vocea Libertatii”), cu un tiraj de 400.000 de exemplare, cu articole în trei limbi: engleza, dari si pashtu si este destinata localnicilor. Exista si un post de radio cu acelasi nume care emite non-stop.
- Fortele pentru Operatiuni Speciale, o prelungire a PSYOPS.
Conceptul de trupe pentru operatiuni speciale a fost inventat din nevoia de a executa misiuni considerate neconventionale de catre armata americana. Dupa experienta din Vietnam, armata SUA si-a creat pe lânga cele patru categorii de forte armate si un comandament pentru operatiuni speciale (US Special Operations Command). Cunoscuti ca “beretele verzi”, militarii acestui comandament sunt repartizati pe cinci Grupuri pentru operatiuni speciale (SF), fiecare grup fiind repartizat unui comandament continental (USEUCOM-Europa, USCENTCOM-Asia, USAFRICOM-Africa, USPACOM-Pacific, USSOUTHCOM-America de sud) care opereaza într-o zona geografica bine delimitata de pe glob. Membrii subunitatilor fiecarui grup cunosc limbile vorbite si sunt antrenati în cunoasterea obiceiurilor popoarelor în aria geografica de responsabilitate.
- PSYOPS si Fortele pentru Operatiuni Speciale sunt folosite pentru loviturile de stat.
Ghidul „Luptei nonviolente în 50 de puncte” elaborat de col. Robert Helveya, veteran al beretelor Verzi, a stat la baza tuturor ”revolutiilor” din spatiul ex-sovietic. Ghidul descrie metodele utilizate de profesionistii actiunilor de protest, cu scopul de a învinge frica si de a subordona afectiv multimile. Prin intermediul fundatiei Freedom House a lui George Soros si a institutului International Republican, finantat de Departamentul de Stat american si de USAID, trupele pentru operatiuni speciale ale SUA au format „reformatori politici si sociali”, specializati în razboiul de guerila urbana în statele foste socialiste din Europa.
Unul din exemple ar fi miscarea Otpor de nesupunere civila si rezistenta pasnica, fondat în 1998 la Belgrad, pentru rasturnarea de la putere a presedintelui iugoslav Slobodan Milosevici. Ulterior, „Revolutia trandafirilor” din Georgia din 2003, cea „Portocalie” din Ucraina din 2004, cea a „Lalelelor” din Kârgâzstan din 2005, cea din R. Moldova din 2009 si Euromaidanul din 2014 de la Kiev, toate au beneficiat de serviciile specialistilor în operatiuni speciale.
Fortele pentru Operatiuni Speciale executa misiuni considerate antiteroriste de statutul care le deține. Numai ca ofensiva si apararea sînt doua forme ale luptei, cunoscute în stiinta militara si uneori, situatia impune unui comandant adoptarea unui dispozitiv de aparare, pentru ca, dupa un interval scurt de timp, sa fie create conditiile pentru trecerea la ofensiva. Asa cum de multe ori s-a dovedit ca forte !
[1] Riff: frază muzicală (scurtă) repetată.
a consemnat: prof. univ. dr. Mihai Miron
