Ce vrei să te faci când vei fi mare? Profesor … Este unul dintre multele răspunsuri pe care un copil le oferă, și doar atât căci mai târziu își dă seama dacă are sau nu vocație pentru această meserie. Daniela Birău a știut mereu că profesia aceasta i se va potrivi perfect. A ales să fie pedagog pentru copiii cu dizabilități, iar acum luptă pe două fronturi: modelează caractere și ajută familiile elevilor săi, să accepte și să găsească soluții la încercările vieții.
NewsBihor: Ce te-a determinat să îți alegi o profesie în care să fii în permanență în interacțiune cu copii?
Daniela Birău: Meseria de profesor mi s-a părut, întotdeauna, o meserie nobilă. Pasiunea pentru această meserie o am încă de pe băncile școlii, când mi-am admirat o mare parte dintre profesorii care ne ofereau informațiile și răspunsurile de care aveam nevoie, astfel încât, în momentul în care a trebuit să îmi aleg o meserie am știut că a fi profesor este ceea ce mi se potrivește. Mi-am dorit să fiu în mijlocul copiilor, să pot modela caractere și să îi îndrum în viață. Pot spune acum, după mulți ani de carieră, că nu îmi pare rău pentru alegerea făcută.
NewsBihor: De când lucrezi cu copii și ce s-a schimbat în sistem în ultimii 20 de ani?
Daniela Birău: În sistemul de învățământ s-au produs și lucruri bune, cum ar fi: îmbunătățirea bazei materiale, acces la informații prin intermediul internetului. Dar din păcate există și o parte negativă prin asumarea unor obligații prea mari a cadrelor didactice și aceasta în defavoarea părinților.
NewsBihor: Ce este cel mai greu și unde găsești puterea să mergi înainte?
Daniela Birău: Lucrez cu copii cu dizabilități și m-am confruntat de multe ori, cu situații disperate ale unor părinți care s-au trezit în situația de a avea un copil cu probleme. Nu este ușor să poți să liniștești familia, să o faci să înțeleagă că progresele sunt mici, uneori aproape invizibile. În același timp, trebuie să fii binedispus chiar dacă situația te afectează pentru că, înainte de a fi profesor ești om.
NewsBihor: Te-a marcat vreun caz?
Daniela Birău: Da, m-au marcat foarte multe cazuri. Acest lucru m-a determinat să mă implic mai mult decât strict ceea fac la catedră și am luat hotărârea, împreună cu familia, să dăm o șansă unor astfel de copii instituționalizați, să crească în sânul unei familii. Am 2 copii unul de 14 ani și unul de 6 ani care cresc în casa și familia noastră, ei fiind abandonați încă din leagăn de familiile lor.
NewsBihor: Ce instrumente pedagogice le asigură sistemul (statul) profesioniștilor care îi educă pe acești copii?
Daniela Birău: Fiecare copil este un caz, dizabilitățile sunt multe și diferite. Trebuie să faci față zilnic unor noi și noi provocări. Ceea ce am învățat în facultate nu mi-a oferit decât baza. Este un proces continuu de învățare. Pentru a reuși să ai progrese este necesar să înveți permanent prin cursurile de formare. Sistemul oferă posibilitatea de a face aceste cursuri care sunt totdeauna pe investiția cadrului didactic.
NewsBihor: Cât de departe este România față de Occident în privința sistemului instituționalizat, respectiv al protecției sociale?
Daniela Birău: În România s-au făcut progrese în cadrul domeniului protecției sociale și al sistemului instituționalizat, dar avem multe lacune. Un exemplu concludent, deloc pretențios în formă sau conținut este lipsa rampelor pentru persoanele cu deficiențe motorii.
NewsBihor: În ce măsură se implică societatea în ajutorul copiilor cu dizabilități și implicit, al pedagogilor?
Daniela Birău: Societatea trebuie să înțeleagă că persoanele cu dizabilități există, sunt oameni ca noi, cu dorințe, trăiri, nevoi. În decursul timpului am desfășurat multe activități menite să dezvolte empatia persoanelor din societate și am și primit, de multe ori ajutor. Oamenii au învățat să fie sensibili.
NewsBihor: Dacă pedagogii orădeni reușesc să îi îndrume pe copii, copiii reușesc să îi învețe ceva pe profesorii lor? Ai primit vreo lecție de la vreunul din elevi (o lecție de bunătate, resposabilitate, optimism, etc.)?
Daniela Birău: Da, deși ne afectează situația multor copii, primim și noi, profesorii, lecții, zilnic. Acești copii cu nenumărate probleme reușesc să fie foarte iubitori și toleranți cu cei din jurul lor. În aceste momente ne dăm seama că există și alte lucruri cu adevărat importante.
NewsBihor: Ce șanse au acum copiii cu deficiențe sau cei instituționalizați și ce ai vrea să se schimbe în sistem, în gândire?
Daniela Birău: Copiii instuționalizați au șansa de a beneficia de un sistem recuperator cu cadre didactice profesioniste, dar numai pe perioada școlarizării. Ar fi foarte benefică înființarea unor centre pentru persoane cu dizabilități pentru cei care ies din sistemul de învățământ, deoarece familiile lor se lovesc de această problemă, nu știu ce să facă și cum să-i ajute. Totodată, este știut că fără un exercițiu zilnic, aceste persoane intră în regres. În alte țări există astfel de centre. Șanse există și lupta merge mai departe!
Veres Diana
The post „Oamenii au învățat să fie sensibili la problemele semenilor …” appeared first on Agenția News Bihor.